Riscuri generale şi specifice în sectorul HORECA

Alunecări, împiedicări şi căderi

• Cea mai frecventă cauză pentru producerea accidentelor, în special în bucătării.
• Potrivit statisticilor, pardoselile umede sau cu alte pericole cauzează mai multe alunecări şi căderi decât în industria de alimentaţie publică.

• Alimente răsturnate / deşeuri alimentare / uleiuri / apă pe căile de acces şi pardoseli.
• Finisaje de pardoseli şi covoare alunecoase.
• Diferenţe de nivel ale pardoselilor.
• Căi de acces, trepte insuficient iluminate.
• Semnalizări lipsă.
• Lipsa de experienţă şi vârsta favorizează alunecările şi căderile.
• Încălţăminte necorespunzătoare.
• Mersul prea rapid sau alergarea.
• Inexistenţa sau neutilizarea balustradelor la scări.

• Luxaţii, entorse, fracturi.
• Vătămări ale gâtului şi spatelui.
• Tăieturi, hematoame şi alte vătămări din căderi, din căderi pe sau în maşini sau în friteuze.

• Asigurarea curăţeniei locului de muncă şi a spaţiilor de circulaţie şi menţinerea acestor spaţii fără obstacole.
• Utilizarea de încălţăminte de protecţie corespunzătoare, cu tălpi antiderapante.
• Asigurarea unei iluminări adecvate a locului de muncă, scărilor şi căilor de circulaţie.
• Închiderea uşilor cuptorului, ale maşinii de spălat vase şi ale dulapurilor de vase.
• Evitarea alergării în special la deplasarea pe scări şi pe pardoseli alunecoase.
• Asigurarea unor scări suficient de lungi în raport cu nevoile, prevăzute la capetele inferioare şi superioare ale şinelor laterale cu tălpi antiderapante. Nu se vor folosi niciodată improvizaţii pentru a înlocui o scară, precum scaune, cutii sau butoiaşe.
• Echiparea casei scării cu balustrade solide şi iluminarea corespunzătoare a acesteia.
• Folosirea de covoraşe antiderapante.
• Utilizarea de indicatoare pentru pericole.
• Luarea în considerare a unor spaţii, precum cele: pentru frigidere, de răcire şi depozitare, punţile de încărcare şi spaţiul din spatele barurilor.

Tăieri şi înţepări

(fie prin utilizarea unor echipamente / obiecte, fie prin curăţarea lor)

Echipamente de tăiat şi cuţite mai ales în bucătării:

• Maşini de feliat;
• Maşini de tocat carne;
• Mixere;
• Cuţite şi tacâmuri.

• Tăieri
• Înţepări
• Plăgi

Localizate în special la mâini şi braţe, abdomen, laba piciorului
Vătămări ale membrelor prinse în părţile în mişcare ale maşinilor.

• Ascuţirea şi păstrarea cuţitelor în condiţii corespunzătoare; spălarea acestora separat.
• Folosirea cuţitului corespunzător operaţiilor.
• Utilizarea unui fund corespunzător de tăiat, antiderapant.
• Păstrarea cuţitelor într-un suport de cuţite, pe o platformă adecvată pentru cuţite sau pe o bandă magnetică montată pe perete.
• Instruirea lucrătorilor pentru utilizarea în siguranţă a aparaturii.
• Dotarea aparatelor cu dispozitive de protecţie pe care lucrătorii le utilizează în momentul funcţionării aparatului. De ex. la maşinile de feliat trebuie să se asigure dispozitive de protecţie a degetelor şi pentru tăierea ultimei felii.
• Asigurarea că butoanele de oprire sunt uşor accesibile.

Arsuri, opăriri

• În activităţile din bucătării: contactul cu: vase fierbinţi, diverse echipamente, friteuze, platouri, alimente şi lichide fierbinţi (mai ales uleiul fierbinte), vapori de apă în cantităţi mari.
• În activităţile de servire a clienţilor (ospătarii): contactul cu farfuriile şi platourile fierbinţi, precum şi cu mâncare sau lichide fierbinţi vărsate.

• Riscul de opărire apare la:
• mişcări bruşte ca urmare a unei alunecări / împiedicări;
• ciocnirea unor vase neacoperite;
• turnarea apei în vase cu ulei fierbinte;
• intervenţii la instalaţiile de încălzire.
• Electrocutări.

• Arsuri de diferite grade.
• Opăriri.

• Folosirea unei tăvi sau a unui cărucior pentru a servi lichide, farfurii sau alte obiecte fierbinţi.
• Avertizarea personalului de serviciu şi a clienţilor în legătură cu platourile fierbinţi.
• Montarea de geamuri pe uşa de la bucătărie pentru a asigura o trecere sigură pentru personalul de servire.
• Instruirea lucrătorilor privind tehnicile corecte de manipulare a obiectelor fierbinţi, ca de exemplu ridicarea capacelor de pe vase la distanţă faţă de corp.
• Ţinerea mânerelor cratiţelor sau ale oalelor departe de marginea sobei.
• Ridicarea obiectelor fierbinţi cu ajutorul materialelor uscate.

Măsuri pentru utilizarea în siguranţă a friteuzelor

• Folosirea de dispozitive automate de coborâre a alimentelor în baia de ulei.
• Aruncarea uleiului şi a grăsimii fierbinţi numai după ce s-au răcit.
• Utilizarea de recipiente suficient de mari şi rezistente la temperaturi ridicate.
• Asigurarea că lucrătorii poartă echipamente individuale de protecţie corespunzătoare.

Contact cu substanţe periculoase

Lucrătorii pot fi expuşi la acţiunea unor substanţe chimice potenţial periculoase, precum:

• detergenţi pentru pardoseli,
• dezinfectanţi şi soluţii de curăţat depunerile de calcar,
• săpunuri şi alte substanţe de curăţat,
• pesticide,
• insecticide,
• apă în exces,
• detergenţi de spălat vase,
• produse de curăţare a canalelor,
• soluţii de curăţat cuptoarele,
• soluţii pentru curăţat toaletele,
• înălbitori,
• alimente precum: sucul de fructe şi legume; proteinele din peşte, crustacee, carne şi făină;
• vapori şi fum provenind de la gătit şi mâncare arsă;
• pentru angajaţii care lucrează în cluburi de noapte, cafenele, baruri şi discoteci, fumatul pasiv ca şi consumul de alcool (care fac parte din serviciul de primire şi la care personalul are acces uşor) este, în mod deosebit, o problemă.

Substanţele periculoase pot cauza vătămări sau îmbolnăviri, dacă nu sunt utilizate în mod corespunzător. Pot afecta tegumentele sau straturile subcutanate, mucoasele sau căile respiratorii prin contact direct urmat de acţiune mecanică sau chimică corozivă.
Pot produce:

• eczeme,
• infecţii,
• iritaţii ale pielii, ochilor si nasului,
• dermatite,
• alergii,
• arsuri la nivelul pielii şi ochilor,
• afecţiuni respiratorii,
• cancer pulmonar,
• asfixiere, stare de inconştienţă, deces.

• Păstrarea agenţilor de curăţare doar în recipiente a căror formă sau model indică în mod clar faptul că respectivul conţinut nu poate fi confundat cu alimentele. Recipientele în care sunt păstraţi agenţii de curăţare trebuie să fie marcate astfel încât riscul să poată fi recunoscut de către toţi utilizatorii.
• Folosirea unor înlocuitori mai puţin periculoși.
• Utilizarea de produse cu sistem şi robineţi de deversare, dozarea făcându-se în conformitate cu indicaţiile de utilizare.
• Utilizarea instalaţiilor de ventilaţie sau deschiderea ferestrelor.
• Purtarea echipamentului individual de protecţie în timpul utilizării agenţilor de curăţare periculoşi. Echipamentul individual de protecţie trebuie să includă măşti şi ochelari de protecţie, eventual măşti de protecţie împotriva inhalării, mănuşi de protecţie, şorţ de cauciuc şi cizme de protecţie.
• Existenţa şi respectarea instrucţiunilor de folosire, care să definească pericolele pentru oameni şi mediu, precum şi măsurile de protecţie şi regulile de conduită necesare.
• Asigurarea de spaţii în care nu se fumează pentru a proteja lucrătorii de fumatul pasiv. Dacă acest lucru nu este posibil, se vor utiliza sisteme de ventilaţie performante.

Riscuri biologice

• Activităţile în timpul cărora lucrătorii pot fi expuşi riscurilor biologice:
• prepararea mâncării;
• curățarea: podelei, echipamentelor, mașinilor, echipamentelor de gătit;
• curățarea: camerelor de hotel, camerelor de baie;
• spălarea manuală a vaselor;
• curăţarea hainelor;
• curăţarea conductelor de drenare.
• Factorii de risc:
• riscul de infecție cu microorganisme (viruși, bacterii, paraziți, ciuperci);
• apa care picură de pe păsările congelatele;
• sânge de animale sacrificate;
• seringi şi alte obiecte umezite, murdare sau contaminate de persoane bolnave, găsite în timpul curăţeniei;
• infestare cu dăunători şi spori de mucegai a:
• spaţiilor de lucru şi de depozitare,
• deşeurilor alimentare;
• impurități din sistemul de aer condiționat precum: viruşi, bacterii sau spori de mucegai;
• muşcături de insecte;
• nerespectarea regulilor de igienă.

• Boli de piele ca: dermatite și reacții alergice;
• Boli respiratorii;
• Afecţiuni infecţioase digestive şi hepatice.

• Utilizarea de echipamente sau unelte pentru a evita contactul direct al mâinilor neprotejate cu alimentele, de exemplu folosirea maşinilor de spălat vase, a celor de mărunţit alimente etc.
• Stabilirea şi aplicarea strictă a unor măsuri de manipulare a obiectelor contaminate.
• Furnizarea de mijloace igienico-sanitare pentru lucrătorii expuşi şi respectarea strictă de către lucrători a măsurilor igienico sanitare.
• Utilizarea de mijloace individuale de protecție.
• Protejarea pielii prin aplicarea unor unguente de protecţie şi îngrijire a acesteia.
• Protejarea rănilor de pe piele cu pansamente.
• Dezinfectarea mâinilor.
• Verificarea regulată a infestării cu dăunători şi spori de mucegai şi combaterea acestora.
• Semnalarea seringilor găsite, fără a fi atinse.
• Curăţarea regulată, dezinfecţia şi combaterea dăunătorilor.
• Asigurarea unei ventilaţii eficiente.
• Dotarea cu recipiente închise, pentru stocarea de deşeuri organice.
• Depozitarea la rece a gunoiului.
• Verificarea şi curăţarea periodică a instalaţiei de condiţionare a aerului şi a hotelor.
• Curăţarea / schimbarea periodică a filtrelor.
• Controlul periodic al puterii de aspiraţie a instalaţiei de aer condiţionat pentru combaterea contaminării.
• Utilizarea de ecrane şi capcane pentru insecte.
• Controlul periodic al tegumentelor pentru a detecta orice semn de dermatită.

Zgomot,
Frecvenţe şi intensităţi ridicate ale sunetelor

• Bucătării: vase şi oale manipulate, procese zgomotoase de gătit, maşini de spălat vase;
• Discoteci, cafenele şi cluburi de noapte: echipamente de sunet, vocile clienţilor;

În restaurante nivelurile zgomotelor tind să crească datorită vocilor clienţilor, ordinelor strigate de personal, zăngănitului vaselor, paharelor, tacâmurilor, instalaţiilor de ventilaţie şi dispozitivelor de ridicat şi transportat;

• Altele: semnalele de avertizare, utilajele, ventilatoarele, maşinile de măcinat cafea, activităţile de menaj, spălatul, muzica din baruri şi, bineînţeles, conversaţiile colegilor sau ale clienţilor.

• Afectarea auzului (hipoacuzie, surditate);
• Oboseală mentală;
• Lipsă de concentrare;
• Stres,

care pot duce la accidente.

• Înlăturarea zgomotelor periculoase de la locul de muncă.
• Purtarea unor dispozitive de protecţie corespunzătoare, pentru urechi (antifoane de tip extern sau intern).
• Izolarea pe cât posibil a locurilor de muncă zgomotoase (încăperi separate sau utilizarea panourilor fonoabsorbante).

Iluminat deficitar cantitativ şi calitativ

O ambianţă luminoasă redusă poate fi plăcută pentru clienţi (restaurante, baruri, cazinouri şi discoteci), dar poate fi cauză de accidente prin căderi, arsuri, suprasolicitare vizuală.

Risc ridicat de accidentare

• Asigurarea unor niveluri de iluminare corespunzătoare sarcinilor ce trebuie realizate.

Microclimat şi calitatea aerului deficitare

• Microclimat cald şi umed;
• Alternarea între mediu cald şi rece;
• Curenţi datoraţi aerului condiţionat;
• Probleme de ventilare, calitate slabă a aerului, mirosuri neplăcute;
• Substanţe vătămătoare şi toxice prezente în aer (praf, grăsimi, vapori, fum şi gaze);
• Frigul artificial pentru conservarea alimentelor.

• Disconfort;
• Dureri de cap;
• Capacitate de concentrare redusă;
• Stres şi solicitare termică;
• Crampe calorice (musculare);
• Epuizare de căldură;
• Colaps caloric;
• Şoc termic şi hiperpirexie;
• Manifestări cronice: agravarea unor afecţiuni preexixtente (cardiovasculare, gastrointestinale, dermatologice, renale, respiratorii, ale aparatului locomotor etc.).

• Dotarea cu instalaţii de ventilare generală sau locală (instalaţii de aer condiţionat sau sisteme de răcire locală a aerului). În bucătăriile profesionale, ventilarea prin deplasare maselor de aer viciat şi înlocuirea lor cu aer proaspăt şi eventual tratat (filtrat, răcit, uscat etc.).
• Utilizarea echipamentelor de gătit prin inducţie (gătit la „căldură rece” folosind câmpuri magnetice). Nu există flacără deschisă.
• Reducerea umidităţii utilizând sisteme de aer condiţionat şi dezumidificatoare şi acţionând asupra surselor de producere a umezelii; de exemplu, băile de apă deschise, canalele de scurgere, şi supapele de aburi neetanşe.
• Aclimatizarea personalului pentru creşterea toleranţei la căldură şi reducerea solicitării termice.
• Alternarea perioadelor de activitate cu repaus în spaţii mai răcoroase pentru a reduce efectele expunerii la căldură.
• Reducerea solicitărilor fizice în activitate (de exemplu evitarea manipulărilor manuale inutile, utilizarea mijloacelor tehnice ajutătoare pentru manipulare, montarea unui furtun la robinet pentru umplerea găleţilor).
• Asigurarea unor puncte de apă potabilă rece în aproprierea zonei de lucru pentru ca lucrătorii să poată înlocui lichidele pierdute prin transpiraţie.
• Purtaţi echipamente individuale de protecţie corespunzătoare. Trebuie să se asigure îmbrăcăminte răcoroasă, confortabilă, permeabilă, precum cea din bumbac pentru a permite libera mişcare a aerului şi evaporarea transpiraţiei.
• Instruirea angajaţilor privind riscurile expunerii la căldură, măsurile de prevenire şi metodele de lucru adecvate.

Gazul sub presiune necesar dozării băuturilor

• Instalaţii de dozare a băuturilor care cuprind buteliile cu gaz sub presiune, precum şi echipamentul de control şi amestec.
• În multe restaurante şi baruri, instalaţia de gaz şi buteliile cu gaz sub presiune sunt instalate în pivniţe insuficient ventilate.
• Gazele necesare dozării băuturilor sunt: azotul, dioxidul de carbon şi, în anumite împrejurări, aerul comprimat.
• Dioxidul de carbon este cel mai frecvent utilizat.

• Dureri de cap, transpiraţie, respiraţie precipitată, creşterea bătăilor inimii, afectarea respiraţiei, ameţeală, depresie, tulburări de vedere şi frisoane.
• Pentru concentraţii mai mari de CO2, oxigenul din aer este înlocuit, determinând deficitul de oxigen. Aceasta poate afecta gândirea, poate duce la pierderea cunoştinţei şi chiar la moarte.

• Instalarea de recipienţi noi pentru dioxidul de carbon la nivelul solului într-o zonă deschisă. Acolo unde este posibil, staţiile de încărcare existente trebuie să fie mutate deasupra nivelului solului.
• Asigurarea unei ventilări corespunzătoare pentru a păstra atmosfera sigură şi montarea unui sistem de monitorizare a gazului cu alarmă de avertizare, ori de câte ori se produce o scurgere semnificativă de gaz necesar dozării băuturilor, Acest sistem trebuie să funcţioneze permanent şi să fie proiectat astfel încât să avertizeze o persoană cu o alarmă sonoră sau vizuală înainte de a intra în zona periculoasă.
• Amplasarea unei semnalizări de avertizare corespunzătoare în afara zonelor în care se pot acumula concentraţii mari de gaz.
• Asigurarea unei iluminări corespunzătoare.
• Restricţionarea accesului în spaţiile închise doar la personalul desemnat.
• Instruirea angajaţilor care lucrează cu instalaţia de gaz necesar dozării băuturilor, referitor la: necesitatea respectării instrucţiunilor furnizorilor; riscurile specifice şi măsurile de prevenire.
• Stabilirea de măsuri pentru cazuri de urgenţă şi instruirea lucrătorilor referitor la procedurile care trebuie aplicate.
• Planificarea livrărilor astfel încât să se păstreze la minim numărul şi mărimea buteliilor de gaz sub presiune.
• Verificarea şi întreţinerea periodică a tuturor ţevilor şi conductelor, furtunurilor şi garniturilor şi asigurarea mentenanţei sistemului, conform instrucţiunilor producătorilor.
• Realizarea unei inspecţii anuale de către un expert contractat în acest scop.

Pericole de incendiu

• Există un risc semnificativ de incendiu în special în bucătării în care gazul, flacăra deschisă, uleiurile fierbinţi şi substanţele inflamabile sunt prezente.
• În hoteluri, acest risc este prezent datorită neglijenţei clienţilor, a scurt circuitelor la instalaţiile electrice etc.

• Arsuri de diferite grade.
• Asfixie.

• Păstrarea echipamentului electric în condiţii bune şi verificarea periodică a acestuia .
• Montarea de termostate la friteuze pentru a preveni supraîncălzirea.
• Curăţarea robinetelor şi a hotelor de grăsime şi înlocuirea filtrelor.
• Semnalizarea scărilor şi ieşirilor de incendiu şi prevenirea blocării lor.
• Dotarea cu extinctoare şi verificarea periodică a acestora.
• Montarea de dispozitive de detectare automată a focului (sprinklere, sau drencere).
• Instruirea angajaţilor privind modul de acţiune în caz de incendiu.

Riscuri ergonomice

Manipularea manuală şi afecţiunile musculo-scheletale

• Ortostatism prelungit, de ex. în activităţile din bucătărie.
• Activităţi repetitive în bucătărie, ca cele de spălare, tocare, tăiere şi amestecare, spălarea şi ştergerea manuală a vaselor, debarasarea, ştergerea şi aranjarea meselor, amestecarea cocteilurilor.
• Ridicarea vaselor şi a castroanelor pline şi a tăvilor de la maşina de spălat vase, purtarea de şiruri de farfurii.
• Lucrul în poziţii incomode, de ex. aplecarea peste friteuze pentru a le curăţa şi activitatea de aspirat.
• Manipularea de pachete grele de alimente pentru aprovizionarea bucătăriilor.
• Forţa implicată de realizarea diferitelor operaţii (manipulări de mase grele, acţionări de echipamente şi unelte).
• Deplasări şi transport de greutăţi la servire, adesea agravate de urcatul şi coborâtul treptelor.
• Transport de mase grele (paturi şi mobilier)
• Muncă solicitantă fizic, stresantă şi implicând program de lucru prelungit şi atipic, număr redus de personal.
• Lucrători tineri şi sezonieri care nu au timp să se adapteze cerinţelor locului lor de muncă.
• Factori de mediu deficitari: microclimat, iluminat, zgomot, vibraţii.
• Capacităţi individuale, mai ales fizice, sub nivelul cerinţelor activităţii.

• AMS sunt afecţiuni profesionale ale unor structuri ale corpului, precum muşchii, articulaţiile, tendoanele, ligamentele, nervii şi sistemul circulator la nivel local.
• AMS profesionale sunt afecţiuni cumulative / multifactoriale determinate de expunerea în mod repetat la sarcini cu intensitate ridicată sau redusă pe o perioadă prelungită de timp, în condiţii nefavorabile de mediu.
• AMS pot fi, de asemenea, traume acute, precum fracturile, entorsele, care apar în timpul unei accidentări. Sunt afectate în principal spatele, gâtul, umerii şi membrele superioare, însă pot fi afectate şi membrele inferioare.

• Analiza ergonomică a activităţilor şi locurilor de muncă pentru a identifica şi evalua riscurile şi factorii de risc de producere de AMS şi pentru a stabili dacă manipularea manuală şi riscurile asociate pot fi eliminate/reduse.

Utilizarea unor mijloace tehnice ajutătoare ori de câte ori este posibil, ca de exemplu, cărucioare cu patru sau cu două roţi; mixere pentru a tăia, toca sau amesteca alimentele).

• Utilizarea de suprafeţe de lucru cu înălţime reglabilă.
• Utilizarea de unelte de lucru ergonomice (cuţite cu mâner ergonomic etc.) pentru a permite o poziţie corectă a articulaţiilor.
• Amenajarea ergonomică a locului/postului de muncă.
• Schimbarea cât mai frecventă a poziţiei de lucru.
• Instruirea lucrătorilor privind utilizarea echipamentelor mecanice / tehnice ajutătoare.
• Instruirea lucrătorilor privind tehnicile corecte de manipulare (de exemplu ridicarea, purtarea greutăţilor cât mai aproape posibil de trunchi, cu spatele drept etc.).
• Achiziţionarea de la furnizori, de mărfuri ambalate în pachete mai mici şi mai uşoare.
• Depozitarea în siguranţă pe rafturi a obiectelor / mărfurilor.
• Utilizarea de echipamente de lucru şi de protecţie individuală care să respecte cerinţele ergonomice (dimensionare; confort fizic, fiziologic şi psihologic).

Riscuri psihosociale

Violenţă, intimidare, hărţuire şi discriminare

Mai frecvente decât în oricare alt sector şi în special în discoteci, cluburi de noapte şi baruri

• Violenta si hârţuirea din partea clienţilor adăugate celor din partea colegilor şi superiorilor, reprezintă un factor de risc semnificativ pentru sectorul Horeca. Angajaţii care au contact cu clienţii trebuie să rămână prietenoşi şi calmi, ceea ce nu este întotdeauna uşor în asemenea situaţii
• Contactul cu publicul / clienţii are legătură în mod deosebit cu violenţa, agresiunea şi discriminarea pentru angajaţii care lucrează în pub/uri, discoteci, cluburi de noapte şi baruri. În acest caz sunt implicate frecvent persoane din public care au băut prea mult.
• Personalul care lucrează în livrările la domiciliu de asemenea se confruntă cu riscul violenţei şi abuzului din partea clienţilor.
• Factorii de risc pentru portari includ violenţa sau ameninţarea cu violenţa.
• Conflicte interpersonale.

• Violența şi agresiunea fizică presupun împingeri, îmbrânciri, conducând la accidentarea prin căderi, arsuri cu echipament sau obiecte şi alimente fierbinţi, sau prin lovirea cu obiecte, alimente aruncate.
• Atenţie sexuală nedorită.
• Absenteism.
• Probleme de sănătate fizică şi mentală: dureri de cap, depresie, anxietate, epuizare fizică şi psihică, morbiditate şi mortalitate hipertensivă şi cardiovasculară.
• Stres.
• Frică.

• Îmbunătăţirea măsurilor de securitate a personalului care vine în contact cu clienţii.
• Instruirea lucrătorilor pentru a face faţă agresiunii, cu privire la modalitatea de abordare a clienţilor dificili şi agresivi.

Stres datorat efortului crescut în muncă

• Contactul continuu cu clienţii.
• Complexitatea anumitor sarcini care cer niveluri ridicate de concentrare.
• Efortul crește la orele de vârf şi depinde de comportamentul clienţilor.
• Neînlocuirea colegilor bolnavi, care duce la un volum de muncă ridicat.
• Apar, de asemenea, plângeri pentru ore suplimentare de lucru şi clienţi dificili.

• Lucrătorii din sectorul HORECA raportează mai mult decât media, dureri de cap, stres şi frică.
• Lipsa de echilibru între muncă şi viaţa extraprofesională.
• Depresie.
• Absenteism crescut.

• Programe flexibile de lucru.
• Schimbări organizaţionale.
• Conceperea activităţii.
• Participarea lucrătorilor la luarea deciziilor.
• Ajutor în îngrijirea copilului.
• Instruirea lucrătorilor în managementul stresului.
• Instruirea lucrătorilor în managementul timpului de lucru.

Probleme de organizare, management şi climatul în muncă

Exigenţe profesionale crescute şi uneori conflictuale

• Angajaţii adesea trebuie să realizeze mai mult decât o sarcină şi sarcinile pot fi diferite, în funcţie de momentul zilei. Totuşi, realizarea mai multor sarcini poate de asemenea expune angajaţii la o muncă solicitantă şi la o mai mare probabilitate de vătămare din cauza lipsei unei pregătiri specifice şi specializări.
• Uneori angajaţii sunt prinşi între exigenţele angajatorilor şi ale clienţilor.
• Tipic pentru organizarea muncii din sector sunt perioadele de vârf care determină o mai mare presiune asupra personalului.

• Absenteism.
• Probleme de sănătate fizică şi mentală: dureri de cap, depresie, anxietate, epuizare fizică şi psihică, morbiditate şi mortalitate hipertensivă şi cardiovasculară.
• Stres.

• Programe flexibile de lucru.
• Schimbări organizaţionale.
• Conceperea activităţii.
• Participare la luarea deciziilor privind îngrijirea copilului.
• Instruirea lucrătorilor în managementul stresului.
• Instruirea lucrătorilor în managementul timpului de lucru.

Autonomia şi controlul

• Problemele referitoare la control în şi asupra activităţii, controlul din partea superiorilor, lipsa timpului pentru pauze, nesiguranţa asupra timpului de terminare a activităţii şi lipsa de comunicare sunt practic inerente în acest sector.
• Angajaţii raportează un grad scăzut de influenţă asupra propriei activităţi şi de asemenea se confruntă cu o predictibilitate mai scăzută în muncă.
• Activităţile monotone şi cele care nu implică creativitate, iniţiativă (răspândite în acest sector), dependente de tipul de activitate şi organizare

• Absenteism.
• Probleme de sănătate fizică şi mentală: dureri de cap, depresie, anxietate, epuizare fizică şi psihică, morbiditate şi mortalitate hipertensivă şi cardiovasculară.
• Stres.

• Asigurarea libertăţii de a-şi planifica şi organiza activitatea.
• Asigurarea relaţiilor de respect şi recunoaştere la locul de muncă.
• Participarea lucrătorilor la luarea deciziilor.

Oportunităţi de formare şi învăţare

• Lipsa de formare şi instruire – multe activităţi tind să fie fără calificare, nu necesită o instruire formală, ci doar o formare profesională şi experienţă la nivel de bază.
• Se confruntă, de asemenea, cu lipsa de finalizare a cursurilor de pregătire.
• Evoluţia în carieră este limitată.

• Absenteism.
• Probleme de sănătate fizică şi mentală: dureri de cap, depresie, anxietate, epuizare fizică şi psihică, morbiditate şi mortalitate hipertensivă şi cardiovasculară.
• Stres.

• Asigurarea formării şi instruirii profesionale.

Organizarea timpului de lucru şi activităţi cu caracter precar

• În multe ţări există un număr mare de contracte de muncă cu timp parţial, activităţi ocazionale şi sezoniere.
• Durata excesivă a timpului de lucru şi orare atipice.
• Programe de lucru prelungite, neregulate şi atipice.
• O mare parte a muncii este efectuată în intervale de timp în care, în mod obişnuit, alte persoane nu lucrează.

• Lipsa echilibrului între muncă şi viaţă.
• Lipsa de control asupra timpului de lucru.
• Confort psihosocial şi fizic redus.
• Absenteism.
• Probleme de sănătate fizică şi mentală: dureri de cap, depresie, anxietate, epuizare fizică şi psihică, morbiditate şi mortalitate hipertensivă şi cardiovasculară.
• Stres.

• Forme flexibile de angajare.
• Organizarea flexibilă a timpului de lucru.
• Reducerea programelor de lucru prelungite şi neregulate.

Contactul cu colegii şi şeful

• Lipsa sprijinului din partea acestora poate agrava stresul la locul de muncă.

• Agravarea stării de stres.

• Suport social (ajutor şi sprijin din partea şefilor, colegilor, familiei şi prietenilor).