Accidentele de muncă și bolile profesionale sunt într-o legatură indestructibilă cu munca.
Ele întrerup sau îngreunează desfășurarea procesului de muncă și afectează din punct de vedere psihologic, social și economic, cel puțin una dintre componentele sistemului de muncă: executant, sarcina de muncă, mijloacele de producție și mediul de muncă.
Consecințe asupra executantului
În contextul procesului de muncă, omul poate fi considerat în doua ipostaze: de ființă umană și de executant al sarcinii de muncă.
Fiecareia îi sunt asociate o serie de valori și caracteristici specifice, cum ar fi: viața, sănătatea, integritatea anatomo-funcțională, capacitatea creativă și afectivă, respectiv capacitatea de muncă, aptitudinile și cunoștințele etc.
Accidentele și bolile profesionale au repercursiuni asupra ambelor categorii de valori, consecințele manifestându-se în multiple planuri: psiho-fiziologice (durere, stres, incapacitate de muncă, invaliditate ș.a.), economic (diminuarea productivității muncii individuale), financiar (diminuarea veniturilor, cheltuielile pentru asistența medicală ș.a.) etc.
Situația financiară a familiilor ai căror membrii au suferit un accident de muncă se deteriorează drastic, acest lucru fiind resimțit cu precădere de către toți urmașii victimelor.
Situația socială și șansele de viață, dezvoltarea și afirmarea socială ale persoanelor din aceste familii afectate sunt perturbate profund.
Se observă o modificare asupra structurii și capacității de realizare ale funcțiilor acestor familii, comparativ cu situația anterioară producerii evenimentelor.
Soțiile casnice sunt obligate să-și găsească locuri de muncă în regim de urgență, în general slab plătite.
Rolurile familiale în contextul social suferă de asemenea o profundă schimbare. Statutul de vaduvă pune problema reinserției sociale.
Stilul de viață, principiile în jurul cărora se organizează sunt altele în acest context. Noile circumstanțe familiale afecteză dezvoltarea personalității copiilor și șansele lor de viață: absența tatălui, timpul mai scurt petrecut cu mama care lucrează, depresia mamei, problemele materiale cu care se confruntă.
În același timp trebuie subliniat faptul că evenimentul nefericit provoacă o suferință profundă care se manifestă printr-o mare durere exprimată prin plâns, depresie, disperare, viziune pesimistă asupra viitorului.
Tabloul somatic include insomnie, astenie, epuizare etc., chiar dacă suferința și capacitatea de a o controla variază de la individ la individ.
Decesul unei persoane apropiate este considerat de către toți specialiștii drept cel mai puternic factor de stres și, prin aceasta, de risc pentru săntătea fizică și mentală. Schimbarea statutului de persoană casnică cu cel de salariată, deteriorarea situației financiare, schimbarea stilului de viață sunt alți factori de stres care, prin cumulare într-o perioadă mai mică sau mai mare de timp, sporesc riscurile la adresa sănătății.
Consecințe asupra sarcinii de muncă
Consecința directă asupra sarcinii de muncă o constituie incapacitatea individului de a o duce la bun sfârsit sau neîndeplinirea ei la timp (mai ales în situația accidentelor de muncă), precum și îndeplinirea necorespunzătoare a acesteia (în unele cazuri de boli profesionale, daca nu se ajunge la incapacitate de muncă).
Consecințe asupra mijloacelor de producție
În timpul accidentelor de muncă, în mod deosebit, se pot produce deteriorări sau distrugeri, atât ale mijloacelor de muncă, cât și ale altor obiecte indispensabile îndeplinirii sarcinii de muncă (cazul exploziilor, incendiilor, proiectarea de corpuri care agresează nu numai victima, ci și utilajele din jur etc.)
Consecințe asupra mediului de muncă
Și mediul de muncă și cel social sunt afectate de producerea accidentelor de muncă și apariția bolilor profesionale, dar în mod deosebit cel social.
Mediul fizic de muncă prezintă repercursiuni sub forma elementelor materiale degradate în urma unui accident de muncă.
Consecințele asupra mediului social se concretizează mai ales sub forma stresului suportat de cei aflați la locurile de muncă apropiate de cel al victimei, cu toate manifestările specifice.
Un alt criteriu de clasificare – nivelul la care se produc - împarte consecințele accidentelor de muncă și bolilor profesionale în:
- consecințe la nivelul individului, respectiv:
- al victimei – suferința fizică și psihică datorită agresiunii suportate, a incapacității temporare sau permanente de muncă, a pierderii încrederii în capacitatea de a reacționa corespunzător la sarcina de muncă, diminuarea veniturilor (de exemplu: pierderea salariului, cheltuieli cu îngrijirea medicală etc.);
- al celor apropiați victimei - durere, suferință, stres psihic, diminuarea veniturilor familiale etc.;
- consecințe la nivel microeconomic (agent economic):
- pierderi de producție, pierderi de capacități de producție potențiale, deteriorări și distrugeri de mijloace fixe, cheltuieli de reinvestire în forța de muncă, utilaje, deteriorarea mediului social de muncă etc.;
- consecințe la nivelul societății (macroeconomic):
- cheltuieli de asigurări sociale, de asistență medicală, diminuarea potențialului creator general ș.a.
Nici unul din cele două criterii nu permite o clasificare suficient de omogenă, astfel încât să poată fi utilizată în stabilirea gravității unui accident sau boli profesionale, ca și în orientarea eforturilor de prevenire.
În realitate, se poate vorbi de un efect unic – o pierdere – ce poate fi privită din diverse unghiuri: de exemplu lezarea omului, componentă inerentă oricărui accident de muncă, poate fi tratată sub aspectul afectării unor valori general umane-potențial afectiv, creator ș.a., dar și al capacității de muncă.
La rândul lor, ambele pierderi pot fi traduse mai departe în alți termeni – ca o pierdere de venituri, de productivitate etc.
Pentru a se obține o grupare a consecințelor, utilă în stabilirea locului securității și sănătății în muncă printre celelalte activități sociale, se poate utiliza criteriul «naturii» lor, conform căruia se deosebesc:
- consecințele sociale sau extraeconomice, care rezultă din afectarea valorilor caracteristice ipostazei de ființă umană a executantului ; ele sunt necuantificabile și nu pot fi exprimate cantitativ-durere, suferința fizică și psihică, diminuarea creativității generale a societății ș.a.
- consecințe economice, care rezultă atât din afectarea valorilor caracteristice ipostazei de executant a omului, cât și din afectarea celorlalte elemente ale sistemului de muncă.
După opinia generală, consecințele economice se reflectă în două categorii de costuri: directe și indirecte.
În categoria costurilor directe sunt incluse cele legate de asigurarea pentru accident și boală și cele pentru prevenirea riscurilor.
Drept costuri indirecte sunt considerate pierderile economice neacoperite prin asigurarea de accident și boală, care grefează atât bugetul național, cât și întreprinderea: cheltuieli pentru repararea mașinilor avariate sau înlocuirea lor, pierderile de materiale, de timp de muncă la nivelul colaboratorilor victimei pentru primul ajutor, costul forței de muncă ce înlocuiește victima, timpul folosit pentru convorbiri, anchete, penalități pentru întârzieri la livrarea produselor ș.a.
Gruparea consecințelor prin raportarea lor din punct de vedere economic este deosebit de importantă pentru orientarea deciziilor manageriale în domeniul securității și sănătății în muncă.
Dimensiunile repercursiunilor economice constituie însă numai punctul de plecare.
În analiza activității de protecție a muncii, criteriul economic apare conjugat și în același timp subordonat celui social.
Prin natura relației subsistem-sistem, dintre micro și macroeconomie, consecințele accidentelor și ale bolilor profesionale la nivel de firmă se propagă până la nivelul economiei nașionale.
Prin urmare, se poate afirma că una dintre laturile dimensiunii economice a fenomenului avut în vedere o reprezintă efectele economice ale accidentelor și bolilor profesionale, respectiv consecințele acestora asupra elementelor și modului de funcționare a micro și macroeconomiei.
O evaluare cantitativă a tuturor consecințelor accidentelor și bolilor profesionale, sau cel puțin a celor cuantificabile, determină introducerea denumii de cost al acestor evenimente, care poate fi utilizat ca indicator economic.
Se poate spune că dimensiunea economică a fenomenului accidentării și a îmbolnăvirii profesionale înglobează două componente: efectele economice ale accidentelor / bolilor, precum și costul accidentelor și bolilor, ca indicator economic ce reflectă toate efectele cuantificabile ale acestor evenimente.
Efectele economice ale accidentelor și bolilor profesionale
În condițiile economiei moderne, caracterizată prin relații de piață extrem de dinamice și mai ales prin fenomenul de globalizare, capacitatea de îmbunătățire a performanțelor economice ale unei firme este un element vital pentru supraviețuirea acesteia.
Dacă în ce privește componenta tehnică, eforturile de îmbunătățire sunt limitate de posibilitățile financiare ale unității, în domeniul organizării producției și a muncii se pot opera modificări cu eforturi mult mai reduse și efecte pozitive considerabile asupra eficienței activității.
Printre măsurile de natura organizării muncii se înscriu și cele care vizează securitatea și sănătatea în muncă.
Prin urmare, stabilirea mărimii și sensului efectelor economice ale accidentului sau bolii profesionale oferă o premisă importantă pentru aflarea unor noi resurse de mărire a performanței economice a firmei.
Costul accidentelor și al imbolnăvirii profesionale
Pârghia principală prin care orice societate actuală acționează asupra resurselor sale este mecanismul economic; deciziile macro și microsociale au la bază criteriul eficienței economice.
Poate fi tratată astfel și activitatea de realizare a securității muncii?
Pentru a putea aborda problema eficienței protecției muncii este necesar să se poată stabili un cost al securității, respectiv al nonsecurității, care să fie comparat cu cheltuielile efectuate pentru prevenire.
Costul securității / nonsecurității reprezintă de fapt costul accidentelor și bolilor profesionale eliminate/produse, respectiv suma valorică a tuturor pierderilor generate de accident/boală.
Practic, securitatea înseamnă absența acestor evenimente.
Prin urmare, stabilirea costului accidentelor de muncă și bolilor profesionale nu se poate realiza dacă nu se cunosc consecințele lor și, implicit, dacă aceste consecințe nu pot fi cuantificate prin indicatori cantitativi, respectiv financiari sau economici.
Evidențierea ansamblului tuturor implicațiilor accidentelor și ale bolilor este deosebit de dificilă, datorită naturii lor variate și multiplelor planuri în care se manifestă, dar constituie singura cale de a le identifica pe cele cuantificabile.
Costul accidentelor și al bolilor profesionale poate fi utilizat și pentru alte aplicații, nu numai pentru eficientizarea activității de securitate și sănătate în muncă la nivel de agent economic.
De exemplu, pe baza lui se poate stabili o valoare mai corectă a primei de asigurare pentru riscul de accidentare și de îmbolnăvire profesională sau se pot fundamenta politicile preventive la nivel național.
În concluzie, se poate afirma că identificarea consecințelor și determinarea costului accidentelor și bolile profesionale pot constitui un instrument pentru îmbunătățirea calității vieții întregii populații (nu numai a celei active, dacă avem în vedere că prin diminuarea pierderilor generate de accidente/boli profesionale se poate realiza o redistribuire a resurselor societății către alte sectoare).
Obiectivul tuturor eforturilor pentru securitatea umană trebuie să fie cel de a face viețile să fie îndelungate și oamenii să beneficieze de o bună sănătate, de a extinde speranțele unei vieți sănătoase cât mai mult posibil în raport cu fondurile disponibile acestui scop.
Bineînțeles că alocarea resurselor va favoriza într-un interval dat anumite grupuri sau indivizi, motiv pentru care selectarea programelor de securitate impune o cât mai mare imparțialitate.
În limbaj curent, prin noțiunea de cost se înțelege o cheltuială în bani ce trebuie suportată pentru a putea beneficia de un bun sau de un serviciu.
Costul nonsecurității muncii poate fi considerat ca o componentă a costurilor sociale, costuri datorate îndeosebi dereglărilor din economie.
Ele se concretizează în creșterea șomajului, diminuarea consumului de bunuri și servicii, scăderea protecției sociale, deteriorarea condițiilor de sănătate, a celor de securitate a muncii, extinderea sărăciei.
Costul securității și sănătății în muncă (ținând seama de faptul că realizarea acesteia este echivalentă cu menținerea integrității anatomo-funcționale și a sănătății angajaților) ar putea fi încadrat printre costurile sănătății, componenta esențială a costului vieții, care măsoară efortul individual și/sau social pentru menținerea stării de sănătate.
Se apreciază ca, prin conținutul său, costul sănătății reprezintă una dintre cele mai evidente conexiuni dintre economie și social.
Măsurarea cheltuielilor componente ale costului sănătății reprezintă preocuparea față de factorii de mediu, condițiile sociale, integritatea fizică, puterea de muncă, productivitatea muncii individuale.
El depășeste contextul sanitar, permițând o apreciere a consumurilor specifice domeniului, dar și a comportamentului individ-grup-colectivitate față de obiectivul „stare de sănătate”.
Acest obiectiv este considerat în prezent, în egală măsură particular și public, și un cost privat.
Apare ca evident că pentru a putea determina costul securității, respectiv nonsecurității muncii, trebuie cunoscută dimensiunea a două mari categorii de cheltuieli: Cheltuieli preventive-costul măsurilor de prevenire și/sau protecție;
Pierderile datorate producerii accidentelor de muncă și îmbolnăvirilor profesionale.
Volumul cheltuielilor preventive este ușor de stabilit și exprimat sub formă de costuri contabile sau chiar economice.
Dificultățile apar în legatură cu pierderile datorate producerii accidentelor și îmbolnăvirilor profesionale, deci cu costul lor.
Se consideră costul accidentelor și al bolilor profesionale drept expresia valorică a consecințelor (pierderile) acestora.
După criteriul locului de constituire și cel al modalităților de identificare, majoritatea teoreticienilor delimitează două categorii de astfel de costuri: directe (aparente) și indirecte (ascunse).
Costurile directe includ cheltuielile cu primele de asigurare, cu rambursarea salariului de bază și cheltuielile medicale prevăzute de asigurator.
Costurile indirecte cuprind costurile salariale datorate (timpului de muncă pierdut de victima accidentului sau bolii, de colegii de la locul de muncă din apropierea producerii accidentului, de personalul medical, personalul tehnic desemnat să repare echipamentele defecte sau să realizeze măsurile de ssm impuse etc.), costurile datorate creșterii cheltuielilor de gestiune a personalului (cheltuieli) pentru angajarea unui înlocuitor temporar sau definitiv, salarii complementare plătite colegilor victimei pentru orele suplimentare necesare recuperării timpului pierdut, cheltuieli pentru formarea profesională a înlocuitorilor, costuri materiale (cheltuieli pentru repararea sau înlocuirea echipamentelor, pentru măsurile de ssm ș.a.) și alte cheltuieli (pentru expertizare, onorariile avocaților, penalități).
Toți specialiștii sunt de acord că pierderile indirecte sunt mult mai mari decât cele directe, raportul general acceptat fiind de 4 la 2. În ultimul timp a început să se pună problema în termeni de cost și pentru efectele sociale sau de altă natură ale accidentelor și bolilor profesionale, încadrabile în costuri indirecte.
Costul indirect, după opinia majoritățtii cercetătorilor occidentali, este reprezentat de cheltuielile pentru îngrijiri medicale și readaptare, prestații legate de boală și invaliditate, cheltuieli administrative și de procedură.
