Coordonarea de securitate si sănătate în muncă la construcţia metroului din Copenhaga – Danemarca

Introducere

Metroul din Copenhaga este o proprietate mixtă constând din statul danez şi două municipalităţi, Copenhaga şi Frederiksberg.

Proiectarea şi construcţia pentru cea mai mare parte dintre lucrările civile au fost efectuate de un consorţiu format din companii daneze şi internaţionale.

Managementul construcţiei s-a efectuat de către un consultant.

Prima fază a construcției metroului din Copenhaga a început în 1996 şi a fost inaugurată în octombrie 2002.

Prima etapa a fazei a doua a fost inaugurată în mai 2003, iar cea de-a doua etapa în octombrie 2003.

O altă fază a construcției a fost planificată să înceapă în octombrie 2003. Eforturile de asigurare a securităţii descrise mai jos acoperă perioada noiembrie 1996 – septembrie 2002.

Puncte cheie

• Riscurile  de  accidentare  pe  şantierele  de  construcţii  au  fost  mari,  fiind  vorba de şapte contractori din diferite ţări şi culturi care funcţionează cu 1200 lucrători;
• S-a realizat o campanie comună „şantiere sigure”, lansată de către angajator şi contractori, pentru a reduce numărul de accidente în timpul construcţiei metroului;
• Frecvenţa accidentelor în ultimii ani ai perioadei de construcţie a metroului din Copenhaga a fost mult mai scăzută decât media în acest sector şi nu s-au înregistrat nici decese sau catastrofe.

Cadrul acţiunii

Metroul din Copenhaga este primul metrou construit vreodată în Danemarca. Acesta leagă insula Amager de Copenhaga.

În centrul oraşului metroul rulează subteran, iar la periferie metroul rulează pe viaducte şi rambleuri. Construcţia a inclus 25 locații de-a lungul liniei de metrou, staţiilor şi ramificaţiilor.

Lucrările  civile  din  etapele  1  si  2A  au  fost  efectuate  de  către  o  companie  de constructii  din Copenhaga, iar sistemul de transport, incluzând căile de rulare permanente şi materialul rulant, a fost realizat de o companie italiană.

Ambii au fost contractori la cheie, fiind implicaţi  pe parcurs şi alţi cinci contractori.

Resursele umane angajate pentru proiect, au fost: un inginer de supraveghere a securităţii (100%), doi experţi de calitate, mediu înconjurător si de muncă (33–50%), un manager tehnic (10%) şi 20 experţi tehnici pentru supravegherea pe şantierele de construcţii (10%).

Contractorii  la  cheie  au  avut  doi  până  la  trei  experţi  în  sănătate  şi  securitate  (100%),  iar  alţi contractori au angajat o persoană pentru aspectele de securitate şi sănătate în muncă (25%).

Nu a fost calculat costul intern pentru experţii în securitate şi sănătate.

Numărul maxim de angajaţi a fost atins în anul 2000, când aproximativ 1200 de persoane au lucrat pe şantierele metroului.

Obiectivele acţiunii

Iniţial, obiectivele generale stabilite pentru mediul de lucru au fost ca lucrările de construcţii să fie executate la un bun standard de securitate şi fără expunerea nesănătoasă, inutilă a forţei de muncă.

Au fost stabilite organizaţii de securitate eficiente pentru a garanta că cererile angajatorului privind mediul de lucru ar putea fi îndeplinite.

Acest efort a fost bazat pe principii de prevenire.

După lansarea campaniei „şantiere sigure”  a fost stabilit un obiectiv cantitativ: să se obţină o rată de accident mai mică decât media din industria de construcţii.

Zero decese nu a fost un obiectiv scris, dar a fost, desigur, de cea mai mare importanţă pentru angajator.

Scopul acţiunii

Totalitatea eforturilor privind securitatea au fost direcţionate în funcţie de riscurile de accidentare şi au fost implicaţi toţi contractorii din proiect.

Contractorii au inclus în evaluarea riscurilor, alte riscuri cum ar fi: praf, substanţe chimice, zgomot şi vibraţii şi ergonomice.

Lucrările de excavare de-a lungul drumurilor, bifurcaţiilor, traversărilor şi în unele locuri în staţiile de adâncime din Copenhaga generează praf, cu conţinut de cuarţ alfa.

Riscurile de accidentare identificate au fost cuprinse în documentele de licitaţie şi contractorii au fost, astfel, obligaţi să ia în considerare controlul riscului.

Măsurile pentru a reduce riscurile au constat în ventilare şi aer comprimat furnizat prin măşti utilizate în timpul lucrului.

În documentele de licitaţie, contractorii au fost instruiţi pentru stabilirea unor sisteme de management de mediu înconjurător şi respectiv de mediu de muncă.

Ei au fost instruiţi să:

• stabilească  planuri  de  sănătate  şi  securitate  (obligaţia  a  fost  transferată  de  la client contractantului);
• să stabilească proceduri, în special contractorii, pentru controlul trenului în timpul fabricării şi testării, controlul prafului şi gazelor în timpul lucrărilor subterane;
• să stabilească organizaţii care să se ocupe de funcţionarea în siguranţă, cu participarea reprezentanţilor lucrătorilor şi cu condiţii prealabile referitoare la un mediu de lucru satisfăcător şi modern;
• să proiecteze şi să planifice sistemul de construcţie şi de transport cu intenţia de a obţine un mediu de lucru sigur şi sănătos în timpul operării;
• să  evalueze  toate  operaţiunile  relevante  înainte  de  începerea  construcţiei  şi  să descrie măsurile de securitate corespunzătoare pentru a rezolva problemele de sănătate şi securitate identificate.  Evaluarea  a  trebuit  să  includă  impactul  asupra  mediului  de  lucru  a:  produselor chimice, condiţiilor ergonomice, condiţiilor psihologice, zgomotului şi vibraţiilor, frigului, căldurii, riscurilor generate de vânt şi riscuri de accidentare. Evaluarea trebuie să includă fazele de proiectare, construcţie şi funcţionare a metroului din Copenhaga.

Evaluarea riscului şi a mediului de lucru

Contractorii au utilizat metode diferite pentru a satisface obligaţiile contractuale pentru stabilirea evaluării mediului de lucru: evaluări la locul de muncă, audituri şi inspecţii.

Contractorii au utilizat metoda denumită ,,locuri de muncă model,,, care a fost dezvoltată de Asociaţia daneză a contractorilor (Danske Entreprenører) şi Uniunea Generală a lucrătorilor (SID).

Sistemul include identificarea riscurilor echipei de lucrători de pe şantier şi continuă cu urmărirea internă a securităţii din şantier prin intermediul inspecţiilor.

Toţi contractorii au utilizat această metodă, iar în timpul perioadei de construcţie, contractorii au efectuat aproximativ 600 de evaluări de risc şi ale mediului de lucru înainte de începerea lucrărilor.

Audituri, inspecţii şi managementul comun al inspecţiilor de securitate

Inspecţiile au fost efectuate de grupul de securitate al contractorilor împreună cu reprezentantul managementului contractorilor şi inginerul de supraveghere a securității sau un alt reprezentant al angajatorului.

Obiectivele controalelor au fost:

• să identifice şi să elimine riscurile emergente;
• să urmărească programarea problemelor de securitate a contractorilor şi conformitatea cu planul de sănătate şi securitate;
• să identifice şi să discute problemele de securitate care ar putea fi prevăzute în viitorul apropiat din cauza operaţiilor de muncă noi.

Rezultatele fiecărei inspecţii s-au discutat cu participanţii la inspecţie şi, dacă a fost necesar, cu conducerea şantierului.

Rezultatele au fost, de asemenea, utilizate în procesul de găsire a celei mai bune echipe de lucru în campania de securitate.

Rezultate şi evaluarea acţiunii

Obiectivul acestui proiect a fost înregistrarea unui număr mai mic de accidente decât media din industria construcţiilor din Danemarca.

Acest obiectiv a fost îndeplinit: s-au înregistrat 30 de accidente în perioada 1996 ÷ 2002 faţă de media de 36 accidente a industriei.

Atunci  când  se  lansează  o  acţiune  cu  obiective  cantitative,  cum  ar  fi  reducerea frecvenţei accidentelor, o problemă importantă este asigurarea fiabilităţii datelor raportate.

Angajatorul a depus eforturi în realizarea unor înregistrări corecte şi a preveni neraportarea de accidente.

Eforturile depuse sunt enumerate mai jos:

• personalul de supraveghere al angajatorului (20÷25 persoane) a avut întâlniri săptămânale cu discuţii  despre  mediul  înconjurător  şi mediul  de  muncă.  În cadrul reuniunilor,  au  fost  discutate incidentele evitate la limită şi accidentele de muncă de pe 25 de şantiere de metrou;
• la fiecare şedinţă a grupului părţilor interesate, au fost discutat accidentele înregistrate în perioada anterioară.
• în anii 2000-2001, accidentele lunii au fost descrise şi afişate în barăcile lucrătorilor. În toată această  perioadă  angajatorul  nu  a  sesizat  neconcordanţe  între înregistrări  şi  realitatea  de  pe şantierele de construcţii ;
• înregistrarea  accidentelor  a  fost  parte  a  fiecărei  reuniuni  de  securitate  pe şantierele  de construcţii. Procesele verbale ale reuniunilor, care au fost disponibile pentru toţi lucrătorii au fost transmise,  de  asemenea,  către  angajator.  In  timpul perioadei  de  construcţie  nu  s-au  detectat niciodată neconcordanţe între procesele verbale ale reuniunilor şi înregistrările contractorilor ;
• pentru a preveni neraportarea accidentelor de către contractori, accidentele de muncă nu au reprezentat criterii de selecţie în alegerea celor mai bune echipe de lucru, în cadrul campaniei de securitate.

Marea majoritate a accidentelor au fost relativ minore precum glezne luxate, tăieturi şi afecţiuni ale spatelui datorită manipulării manuale. Concentrarea managementului pe problema securităţii  a făcut mai uşoară sarcina reprezentanţilor de securitate”